Foto: din surse deschise
Cum să construiți o viață comună armonioasă cu rudele în vârstă
Viața în comun cu rudele în vârstă necesită adesea o flexibilitate ieșită din comun, multă răbdare și ingeniozitate din partea generației tinere. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, gândirea lor se schimbă, ceea ce duce la una dintre principalele probleme ale bătrâneții – pierderea flexibilității în gândire. Bătrânii se ghidează după idei și reguli care au fost învățate cu zeci de ani în urmă și care își pot fi pierdut de atunci sensul inițial. În plus, există probleme cu memoria și gândirea în general. Acest lucru duce la obiceiuri care pot părea ciudate sau chiar incomode, iar nevoia lor de atenție și îngrijire crește simțitor.
Cu toate acestea, prin înțelegerea acestor particularități psihologice ale vârstei înaintate, este posibilă construirea unei vieți normale împreună, cred experții. Un element cheie al coexistenței de succes este schimbarea abordării comunicării – în loc de un apel direct la pierdut flexibilitatea logicii sale ar trebui să fie adresată sentimentelor. În general, ca și în multe alte situații, răbdarea și simțul umorului sunt cele care ajută cel mai bine la evitarea tensiunilor în relațiile cu persoanele în vârstă.
Tehnici de comunicare: trecerea de la logică la emoție
Una dintre principalele caracteristici ale persoanelor în vârstă este pierderea flexibilității în gândire. Generația în vârstă este adesea ghidată de reguli și percepții învățate cu zeci de ani în urmă, care își pot fi pierdut deja relevanța. Argumentele directe sau dovada logică a ineficienței acestor reguli nu pot decât să jignească sau să provoace tensiuni.
Prin urmare, dacă comportamentul persoanei în vârstă nu este dăunător, este mai bine să o lăsăm să acționeze așa cum este obișnuită. De exemplu, dacă bunica este convinsă că o mască de fructe netezește ridurile la vârsta ei înaintată, acesta este dreptul ei și nu ar trebui negat.
Folosiți umorul și răbdarea. În situațiile în care vârstnicii încearcă să își extindă regulile învechite la viața ta (de exemplu, în ceea ce privește frecvența cu care îți speli părul cu săpun), încearcă metode de agitație vizuală sau umor ușor în loc să te cerți. Puteți vorbi cu pasiune despre proprietățile unice ale produselor moderne sau puteți face paralele cu trecutul. Menționarea faptului că spălarea cu șampon puțin frecventă în trecut se datora mai degrabă unor motive economice decât îngrijirii părului poate funcționa, de asemenea.
Tehnica castrării, sau transferul de senzații
Această tehnică este o modalitate eficientă de comunicare atunci când o persoană în vârstă își impune în mod insistent opinia sau sfatul, bazându-se nu pe argumente logice, ci pe propriile senzații fizice sau obiceiuri de lungă durată.
Ideea este că persoanele în vârstă, observând persoanele mai tinere, își proiectează involuntar experiențele și limitările lor fizice actuale asupra acestora. De exemplu, dacă bunica dumneavoastră își simte slăbiciunea brațelor, începe să se îngrijoreze că veți scăpa cu siguranță o cutie de lapte grea dacă nu luați o geantă suplimentară. În mod similar, o persoană care a purtat un văl pe cap cea mai mare parte a vieții sale poate simți fizic o „răceală” în cap dacă ieșiți fără pălărie.
Pentru a evita conflictele și a înlătura insistențele, tehnica transferului de sentimente poate funcționa; aceasta poate ajuta o persoană în vârstă să simtă disconfortul pe care îl creează cuiva. În loc să vă certați cu privire la logica purtării unei pălării sau a unei genți, ar trebui să încercați să transferați sentimentul său asupra sa, creând o situație în care el simte un disconfort similar. Un exemplu excelent este fraza: „pentru mine, a purta o pălărie este la fel ca și cum te-ai plimba fără eșarfă”.
Această comparație îi permite persoanei să realizeze că cererea sa vă creează un inconvenient pe care ea însăși nu ar dori niciodată să îl suporte. Această metodă poate contribui la încetarea „tiraniei” constante a sfaturilor rapid și fără supărare, deoarece persoana în vârstă, după ce a renunțat la experiment, va realiza că sentimentele sale nu sunt universale.
Schimbați mediul în loc să schimbați persoana
Adesea, problemele din viața de zi cu zi pe care le provoacă persoanele în vârstă nu sunt cauzate de faptul că sunt răutăcioase sau încăpățânate, ci de faptul că le este dificil din punct de vedere fizic să se comporte diferit. Modificările legate de vârstă fac ca anumite activități să fie inconfortabile: dacă o persoană are dificultăți în a ajunge la un raft înalt, este probabil să lase toate articolele necesare, cum ar fi borcane sau căni, chiar pe masă. Dacă unei persoane îi este dificil să meargă să își hrănească animalele de companie, este probabil să le arunce o bucată de pe birou.
Acest fenomen este strâns legat de așa-numitul „comportament de teren” caracteristic multor persoane în vârstă. Acestea acționează ca răspuns la indicii imediate care le afectează simțurile, cum ar fi vederea unei mese aglomerate sau mieunatul pisicilor înfometate. Procedând astfel, ei pot uita de sarcinile prioritare sau de circumstanțe importante, cum ar fi faptul că podeaua a fost curățată acum o jumătate de oră.
Convingerea unei persoane în vârstă să își schimbe acest comportament sau obicei este o pierdere de timp. Este mult mai ușor și mai eficient să schimbăm situația în sine, adică să organizăm mediul din jurul său. Aceasta înseamnă plasarea obiectelor esențiale nu pe rafturi înalte sau incomode, ci în locuri ușor accesibile, cum ar fi sertarele mesei de bucătărie.
De asemenea, este important să se reducă la minimum indiciile externe care declanșează un comportament nedorit: animalele trebuie hrănite înainte de a sta la masă sau încuiate în hol. Această metodă, care constă în schimbarea organizării spațiului mai degrabă decât a persoanei, ajută la evitarea multor probleme casnice.
Menținerea interesului prin comunicare
Bătrânii sunt adesea văzuți spunând aceleași povești, ceea ce este adesea obositor pentru cei din jurul lor. Cu toate acestea, această repetiție este un semnal clar al nevoii lor de atenție și de stimulare a creierului.
În loc să asculte poveștile „cu o singură ureche” sau să fie distrași de propriile gânduri, ar trebui arătat un interes autentic. O tehnică-cheie este de a pune întrebări de urmărire cu privire la detalii, și apoi din ce în ce mai multe, aprofundând amintirile. De exemplu, în loc să dați doar din cap, ați putea întreba despre o rețetă veche, o zicală sau un ritual menționat în poveste.
Această abordare nu numai că dezvăluie noi detalii interesante, necunoscute anterior, din istoria familială sau culturală, dar și face creierul persoanei în vârstă să lucreze activ pentru a reconstrui detaliile uitate.
Implicarea în activități ajută persoanele în vârstă să trăiască mai mult
Este dovedit științific că moartea neuronilor se poate accelera după vârsta de patruzeci de ani din cauza inactivității și a nevoii reduse de a înțelege informații noi. În timp, pe măsură ce cercul activităților, amintirilor și gândurilor obișnuite se restrânge, celulele care nu mai sunt necesare mor, iar degradarea memoriei și a gândirii devine ireversibilă. Pentru a întârzia îmbătrânirea și a păstra funcțiile cognitive, creierul trebuie să funcționeze constant.
Coabitarea prelungită și confortabilă cu rudele în vârstă depinde în mare măsură de susținerea activității lor mentale și de implicarea constantă în viața de familie.
Găsirea de activități fezabile și integrarea lor în viața de zi cu zi
Deși este adesea tentant pentru membrii tineri ai familiei să facă totul singuri, astfel încât persoana în vârstă să fie „scoasă din drum”, acest lucru este greșit din punct de vedere strategic. Dimpotrivă, merită să se găsească activități care nu sunt solicitante din punct de vedere fizic pentru persoana în vârstă și care mențin un sentiment de exigență și utilitate. O persoană ocupată nu are nici timpul și nici posibilitatea de a-i supraveghea constant pe ceilalți și de a-i plictisi cu sfaturi.
Pentru a stimula activitatea mentală, ar trebui să se pună în mod regulat cărți pe masă în apropierea locului preferat al rudei, să se discute cu aceasta despre ceea ce a văzut la televizor sau chiar să i se ofere să încerce un produs exotic care necesită înțelegerea unei experiențe noi. Acest lucru asigură un flux regulat de informații noi și menține activitatea neuronală în mișcare.
Cu cât rudele noastre se apropie de bătrânețe, cu atât trebuie să fim mai flexibili, mai răbdători și mai ingenioși în comunicare. Apoi, viața alături de vârstnici va aduce mai puține griji și plângeri.
