Foto: din surse deschise
Psihologii observă că copiii percep intonația și semnalele emoționale cu mult înainte de a începe să înțeleagă cuvintele
Sursă:
Alegerea unui nume pentru un copil este unul dintre cele mai intime și simbolice momente din viața unei familii. Poate fi un omagiu, un semn de recunoștință sau începutul unei noi istorii de familie. Dar ce se întâmplă atunci când această alegere devine o sursă de conflict ascuns și de presiune emoțională din partea celor dragi. Aceasta este exact situația pe care The Washington Post a abordat-o recent în rubrica sa de sfaturi, subliniind o problemă cu care multe familii sunt de fapt familiarizate: agresiunea pasivă deghizată în „glume”, „amintiri” sau „animozitate personală”.
La prima vedere, aversiunea față de numele nepoților poate părea o reacție subiectivă inofensivă, dar asocierile negative regulate, poveștile recurente din trecut și tonul batjocoritor nu mai țin de gusturi. Este vorba despre un comportament care are un scop și consecințe.
Psihologii notează că copiii percep intonația și indiciile emoționale cu mult înainte de a înțelege cuvintele. Chiar dacă copilul nu realizează încă sensul a ceea ce i se spune, atmosfera de devalorizare este fixată la nivel corporal și emoțional.
Agresiunea ascunsă ca formă de control
În astfel de conflicte familiale, adesea nu este vorba despre un copil sau chiar despre un nume. Este vorba despre putere și limite. Atunci când o rudă mai în vârstă își permite să își arate disprețul față de alegerea părinților, în special în mod selectiv, în prezența uneia dintre părți – aceasta poate fi o formă de agresiune pasivă.
- Dacă comportamentul se schimbă în funcție de cine este prezent, acesta este conștient;
- dacă comentariile încetează numai după o conversație directă, ignorarea nu funcționează;
- dacă unul dintre părinți nu se simte confortabil, dar celălalt se oferă să „suporte”, problema este exacerbată.
De ce „ignorarea” nu este soluția
Ideea de a ignora pare adesea pacificatoare, dar în realitate transferă responsabilitatea asupra celui ofensat. Nemulțumirile nespuse se acumulează în familie, iar agresivitatea pasivă tinde să se intensifice în loc să dispară.
În plus, atunci când unul dintre parteneri minimalizează problema, aceasta poate fi percepută ca o lipsă de sprijin. Iar în problemele legate de copii, unitatea parentală este esențială.
Frontieră sănătoasă
Dragostea pentru nepoți nu abrogă responsabilitatea pentru propriile cuvinte și intonații. Rudele nu permit devalorizarea sau ridiculizarea, chiar și voalată. În astfel de situații, trebuie:
- delimiteze clar comportamentul inacceptabil, mai degrabă decât să discute motivele;
- vorbiți despre consecințe mai degrabă decât despre amenințări;
- acționați ca o echipă unită de părinți;
- amintiți-vă că protejarea spațiului emoțional al unui copil nu este un ultimatum, ci o responsabilitate.
Schimbarea regulilor familiale nu înseamnă distrugerea relațiilor. Adesea, este singura modalitate de a le face sănătoase. Refuzul de a suporta agresiunea pasivă nu înseamnă conflict, ci maturitate. Numele copilului este doar o scuză. Adevărata întrebare este întotdeauna mai profundă, dacă părinții au dreptul ca deciziile lor să fie respectate. Într-o familie sănătoasă, răspunsul este întotdeauna da.
Site-ul nu este sigur! Toate datele dvs. sunt în pericol: parolele, istoricul browserului, fotografiile personale, cardurile bancare și alte date personale vor fi utilizate de atacatori.
