Foto: din surse deschise
Se pare că creierul nostru estimează durata anului nu după numărul de zile, ci după densitatea de amintiri unice
Sursă:
Vă întrebați, de asemenea, de ce anul 2025 a trecut ca o clipită? Oamenii de știință au descoperit că creierul nostru nu are ceas intern, ci măsoară timpul doar în funcție de numărul de evenimente și emoții vii. Psihologii au explicat paradoxul în care zilele de rutină par nesfârșite, iar anii întregi – instantanee. Despre aceasta relatează Sciencealert.
Pentru a înțelege de ce senzația de curgere a timpului pare distorsionată și accelerată, merită să înțelegem cum definește creierul timpul în general.
Conceptul de „percepție a timpului” nu este chiar corect, deoarece timpul în sine nu este un obiect fizic care poate fi simțit direct. Atunci când vedem, auzim, gustăm sau atingem, simțurile noastre răspund la indicii de mediu specifice: unde luminoase, vibrații sonore, substanțe chimice sau presiune mecanică. În ceea ce privește timpul, pe de altă parte, nu există niciun semnal analog – nu există nicio „particulă” pe care creierul să o poată înregistra.
Cum spune creierul ora?
Creierul nu înregistrează direct timpul, ci face deducții cu privire la acesta. La fel ca un ceas, el estimează durata prin observarea schimbărilor. Dar, spre deosebire de un ceas, creierul nu are „ticuri” uniforme. Pentru a înțelege cât timp a trecut, acesta numără numărul și intensitatea evenimentelor.
Un interval plin de emoție și activitate pare mai lung. În cadrul studiilor, de exemplu, o scurtă imagine pâlpâitoare este percepută ca fiind mai lungă decât o imagine statică de aceeași durată.
Acesta este motivul pentru care persoanele care asistă la situații extreme – în special accidente rutiere – au adesea senzația că timpul încetinește. În cadrul unui experiment celebru, participanții au căzut cu spatele într-o plasă de la o înălțime de peste 30 de metri. Ulterior, atunci când au evaluat durata acestui moment stresant, ei au dat cifre semnificativ mai mari decât atunci când au observat căderea unei alte persoane.
Emoțiile puternice acutizează atenția, datorită cărora creierul formează amintiri extrem de detaliate. Ulterior, atunci când analizează aceste amintiri intense, acesta exagerează timpul real scurs.
Chiar zboară timpul?
Pentru a înțelege unde dispar lunile și de ce un an pare mai scurt, este important să distingem între două tipuri de percepție a timpului: retrospectivă – când evaluăm trecutul, și prospectivă – când simțim cât de repede curge timpul acum.
Este bine cunoscut faptul că așteptarea la coadă sau în cabinetul unui medic pare nesfârșită, în timp ce timpul pentru activitatea preferată trece imperceptibil. Motivul este concentrarea atenției noastre. Cu cât ne concentrăm mai mult asupra timpului în sine, cu atât acesta pare mai lent.
Teza conform căreia timpul zboară atunci când ne simțim bine nu se referă cu adevărat la plăcere. Este vorba despre distragere a atenției. Atunci când mintea este ocupată, nu mai observăm trecerea timpului. Dar plictiseala sau privitul constant la ceas îl încetinește dramatic.
De ce rutina „mănâncă” anii?
Diferența dintre sentimentul timpului „aici și acum” și aprecierea trecutului explică expresia: „zilele sunt lungi și anii trec repede”. Acest sentiment nu face decât să crească odată cu vârsta.
În copilărie și adolescență, viața este plină de noutăți: primele evenimente importante, experiențe noi, schimbări semnificative. Acestea creează o arhivă bogată de amintiri, iar mai târziu pare că acea perioadă a durat mult timp. Cu anii, însă, multe activități zilnice devin automate. Treburile casnice își pierd noutatea și emotivitatea. Acest lucru poate face ca zilele să pară lente și monotone.
Cu toate acestea, acest tip de monotonie este cel care lasă amintiri slabe. Atunci când creierul încearcă să evalueze anul la sfârșit de an, nu „găsește” multe momente importante – iar anul pare scurt.
Astfel, când ne dăm seama că suntem deja în decembrie, suntem surprinși de cât de repede a trecut timpul.
Cum vă încetiniți simțul timpului?
Să încetinești timpul pe moment nu este dificil, dar nici plăcut: este suficient să te plictisești – să aștepți, să numeri, să observi procese monotone.
Dar pentru a face ca timpul să nu se „micșoreze” în amintiri este mult mai dificil. Prima modalitate este de a păstra memoria evenimentelor. Scrierea într-un jurnal, privitul la fotografii, revenirea la experiență ajută la a nu pierde amintirile. A doua modalitate necesită activitate, dar este mai distractivă: să umpleți viața cu impresii noi. Călătoriile, descoperirile, deciziile și experiențele neobișnuite creează amintiri vii care „întind” anul în memorie. Și atunci ceasul tău intern va funcționa foarte diferit.
Site-ul nu este sigur! Toate datele dvs. sunt în pericol: parolele, istoricul browserului, fotografiile personale, cardurile bancare și alte date personale vor fi utilizate de atacatori.
